Uneori avem impresia că ne-am exprimat foarte clar, dar interlocutorul înțelege altceva. Alteori ascultăm cu atenție și totuși ajungem la concluzii diferite. Aceste situații nu înseamnă neapărat că una dintre persoane nu știe să comunice. Între ceea ce vrem să transmitem și ceea ce ajunge la celălalt pot apărea numeroase diferențe.
Comunicarea nu este doar un schimb de cuvinte. Ea este influențată de context, ton, emoții, experiențe anterioare, presupuneri și de relația dintre persoanele implicate. De aceea, același mesaj poate fi interpretat diferit de două persoane sau chiar de aceeași persoană, în momente diferite.
Iată șapte obstacole frecvente care pot împiedica mesajul să ajungă așa cum ne dorim.
1. Presupunem că celălalt vede situația la fel ca noi
Fiecare persoană interpretează o situație prin propriile experiențe, valori și așteptări. Ceea ce pentru noi pare evident poate să nu fie evident pentru interlocutor.
De exemplu, atunci când spunem „Ar trebui să știi ce vreau”, presupunem că celălalt are acces la gândurile, nevoile și intențiile noastre. În realitate, oamenii pot interpreta foarte diferit același comportament.
O alternativă mai utilă este să explicăm concret ce observăm, ce ne dorim și ce anume solicităm. Claritatea nu înseamnă rigiditate, ci reducerea spațiului în care apar presupunerile.
2. Confundăm intenția cu efectul mesajului
Putem avea o intenție bună și totuși mesajul nostru să fie primit ca o critică, o presiune sau o respingere. Intenția celui care vorbește și efectul asupra celui care ascultă sunt două aspecte diferite ale aceleiași conversații.
În loc să răspundem imediat cu „Nu asta am vrut să spun”, putem încerca mai întâi să înțelegem cum a fost primit mesajul:
„Înțeleg că ceea ce am spus a sunat critic. Intenția mea era alta. Pot să reformulez?”
Această abordare nu presupune să acceptăm automat orice interpretare, ci să recunoaștem că efectul unui mesaj merită ascultat.
3. Ascultăm pentru a răspunde, nu pentru a înțelege
În multe conversații, începem să ne pregătim răspunsul înainte ca interlocutorul să își fi terminat ideea. Selectăm informațiile care ne susțin punctul de vedere și putem pierde tocmai partea importantă a mesajului.
Ascultarea activă poate însemna să lăsăm câteva secunde înainte de a răspunde, să cerem clarificări și să verificăm ce am înțeles:
„Dacă am înțeles bine, pentru tine problema principală este...?”
O asemenea verificare poate preveni un conflict construit în jurul unei interpretări greșite.
4. Folosim formulări generale
Expresii precum „niciodată”, „întotdeauna”, „toată lumea” sau „nu îți pasă” pot transforma rapid o conversație despre o situație concretă într-o judecată asupra persoanei.
Comparați următoarele formulări:
„Nu mă asculți niciodată.”
„Când vorbeam despre această problemă și ai început să verifici telefonul, am avut impresia că nu mai sunt ascultat.”
A doua formulare descrie un moment observabil și îi oferă interlocutorului posibilitatea de a răspunde la situația concretă, fără a fi definit printr-o etichetă generală.
5. Nu exprimăm direct ceea ce avem nevoie
Uneori transmitem nevoile prin aluzii, ironii, retragere sau reproșuri. Sperăm că celălalt va înțelege singur, iar dacă nu o face, interpretăm acest lucru ca lipsă de interes.
O solicitare clară poate suna astfel:
„Mi-ar fi de ajutor să stabilim împreună când discutăm despre acest lucru.”
„Am nevoie să termin ideea înainte să îmi răspunzi.”
„Prefer să îmi spui direct dacă nu ești de acord.”
Exprimarea directă nu garantează că vom primi răspunsul dorit, dar îi oferă celuilalt o șansă reală să înțeleagă ce îi cerem.
6. Alegem un moment nepotrivit
Un mesaj potrivit, transmis într-un moment nepotrivit, poate să nu fie auzit. Oboseala, graba, stresul sau prezența altor persoane pot reduce disponibilitatea pentru o conversație importantă.
Putem verifica acest lucru printr-o întrebare simplă:
„Este un moment potrivit să discutăm câteva minute sau preferi să stabilim un alt moment?”
Amânarea unei conversații nu trebuie să însemne evitarea ei. Este util ca discuția să fie reluată la un moment concret, asupra căruia ambele persoane au fost de acord.
7. Încercăm să câștigăm conversația
Atunci când scopul devine să demonstrăm că avem dreptate, curiozitatea față de perspectiva celuilalt scade. Conversația se transformă într-o confruntare în care fiecare caută dovezi pentru propria poziție.
În relațiile personale și profesionale, întrebarea „Cine are dreptate?” poate fi uneori mai puțin utilă decât:
„Ce încearcă fiecare dintre noi să protejeze sau să obțină în această situație?”
Putem rămâne în dezacord și, în același timp, să înțelegem mai bine motivele celuilalt. Înțelegerea nu este același lucru cu aprobarea.
Comunicarea se poate exersa
Nu există o formulă care să funcționeze în toate relațiile și situațiile. Totuși, putem deveni mai atenți la felul în care formulăm mesajele, la ceea ce presupunem și la modul în care verificăm dacă am înțeles.
Un exercițiu simplu pentru următoarea conversație importantă este să observăm trei lucruri:
- Ce vreau concret să transmit?
- Cum pot formula mesajul fără să definesc sau să etichetez persoana?
- Ce întrebare pot adresa pentru a verifica perspectiva celuilalt?
Pentru cei care vor să aprofundeze aceste aspecte într-un cadru interactiv, am creat programul online „Comunicarea care ajunge la om”. Programul cuprinde patru întâlniri în care explorăm stilurile de comunicare, ascultarea, exprimarea nevoilor și gestionarea constructivă a diferențelor.
Despre autor
Cosmin-Alexandru Papadopol este consilier pentru dezvoltare personală, formator și instructor de fitness. Prin Lotus Mind, oferă servicii de dezvoltare personală și fitness în Constanța și online, individual sau în grup.
Articolul are caracter educațional și nu reprezintă psihoterapie, evaluare psihologică sau tratament.